Da, Hristos a fost odată răstignit și îngropat,
Să salveze omenirea din mocirla de păcat...
Și-a-nviat apoi puternic, stâncile cutremurând
Și perdeaua de la Templu într-o clipă sfâșiind... !

Frații mei, și noi, întocmai ca Hristos, să fim uciși! –
Eul nostru, firea crudă, ce ne ține strâns închiși
Și ne fură bucuria de-a zbura spre Tronul sfânt,
Părăsind robia cărnii, coliviei de Pământ...

Carnea asta blestemată, eul nu se lasă stins -
E o temniță cu lanțuri, și pe-atât de mulți i-a prins...
Și îi strânge fără milă... Urme crunte au lăsat
Lanțurile peste trupuri - Poftă, laudă, păcat...

"Mai există vreo salvare?" plânge sufletu-ntristat,
Sub un jug greoi de patimi peste umărul brăzdat
De șiroaiele de sânge, care curg pe piept, arzând... –
Focul lor revarsă aburi, înspre cer cu dor urcând...

Noi am fost scoși din robie, am primit alt Jug în dar –
Unul dulce, ce nu sfarmă... unul fără gust amar...
Jugu-i bun, sarcina-i lină... căci te-ajută El s-o ții... -
Vino azi, sărman din lume... Vino azi! De ce nu vii... ?


După cum spuneam, noi firea s-o jertfim pe cruce sus,
Cum a fost jertfit în cuie Însuși Mielul sfânt - Isus...
Dar să nu rămână vie, cu vreun pic de viață-n ea,
Fiindcă morți față de lume scumpul nostru Domn ne vrea... !

Viață-n noi să fie numai pentru Domnul Dumnezeu -
Viață care să-L cinstească și la bine, și la greu... !
Și când firea se trezește cu-ale sale năzuinți,
Să aducem de îndată rugi pe-altar, lacrimi fierbinți... !

Viața noastră este nouă, dacă firea a pierit,
Când Cuvântul și când Duhul ne-au născut și înnoit... !
Prin botezul îngropării, cu Hristos am înviat
Și-am pornit pe Calea Slavei, unde El a fost 'nălțat... !

Amin.